happy new year!

mi-a luat ceva vreme sa imi dau seama ca nu am visat.am avut parte de cel mai "fain"sfarsit si inceput de an ever.l-am petrecut cu persoanele dragi mie,cu persoana fara de care acum nu imi concep existenta,cu jumatatea mea de suflet as zice daca nu ar fi chiar sufletul intreg.e primul an in care nu am plans.e primul an in care chiar cred.e primul an care ma vede altfel.e anul meu.am multe de facut si multe persoane de iubit si ma simt fericita.in ultimele clipe m-am gandit la tot ce mi-a adus anul precedent,la felul in care m-a schimbat,la tot ce mi-a aratat,la persoanele care au aparut si apoi au ramas sau au disparut din viata mea.recunosc ca a fost greu sa imi amintesc,dar era imposibil sa nu o fac.m-am gandit la persoanele la care tin si pe care le vreau in viata mea si anul acesta si toti anii de acum inainte,dar si la cele la care tin ,dar prefer sa nu imi fie in preajma,la tine.mi-am dorit sa fii o persoana fericita anul acesta si am stiut ca tu singur nu te-ai gandit la mine.totusi mi-am promis ca este ultimul gand pe acre il indrept spre tine si am zambit.pot sa visez din nou si pot sa preconizez ca nu ma vei mai recunoaste niciodata.sunt mult prea altfel din toate punctele de vedere.sunt fericita.happy new year :)

a walk to remember

Azi mi-am dat seama ca am de pus la pastrare mai multe amintiri decat as fi crezut.Am mers intr-unul din acele locuri care pastreaza parfumul tau.Amintirile de acolo,in sine, sunt frumoase,dar doare sa stiu ca nu vor mai exista altele si ca poate nici macar nu au fost atat de adevarate pe cat am crezut eu.Dar recunosc ca am avut ocazia sa observ multe lucruri,caci in prezenta ta destul de multe persoane,obiecte si zambete incetau sa existe.Am o stare rea,foarte rea as putea zice.E una din senzatiile acelea de lipsa totala de interes fata de aproape orice.Fata de felul in care ma vad ceilalti,fata de felul in care ma vad eu,fata de orice chip nou pe care l-as putea remarca.Ce rost au toate daca nu ai cu cine sa le imparti?Ma simt straina si fata de prietenii mei,cei care cunosc intreaga situatie si ma simt ingrozitor sa le stric buna dispozitie cu copilariile mele.Imi e rusine de proprile sentimente.Cei care ma cunosc indeajuns de bine stiu ca e foarte greu sa traiesti intr-o lume plina de amintiri cu tine si intesata pana la refuz cu copii proaste ale imaginii tale.Am incercat sa imi inchid mintea ,sa pun o bariera in fata tuturor energiilor rele din exterior,dar rezultatul a fost de-a dreptul jalnic.Ceea ce este si mai patetic-faptul ca indraznesc sa te compatimesc.Stiu ca viata ta e minunata sau cel putin la fel cum era si inainte fara mine,dar eu cred ca o data cu mine a murit tot ce era bun in persoana ta.Esti o fiinta atat de influentabila,asa de vadit slaba incat ma condamn ca nu am fost in stare sa te influentez si eu.Incerc sa ma consolez cu ideea ca nimic nu e intamplator.Intre timp am gasit o cutie de metal in care sa pastrez amintirile acelea blestemate si poate asa nu vor mai scapa cand au ele chef.Desi am o multime de persoane care merita si la care tin enorm,nu reusesc sa alung senzatia acuta de singuratate.Stiu ca nu mi-ai umplut niciodata golul din suflet,pentru ca pur si simplu inainte sa te cunosc nu il aveam...:)

Ce strigat are moartea?

ei cred ca moartea
are glas de cucuvea
uneori o regasesc in strigatul mut
al fatului avortat
doar cateodata aceeasi ei cred
ca seria filmelor saw
ii surprinde cel mai bine vocea
si unii chiar o asociaza
cu zgomotul cianurii picurate in pahar

doar eu stiu ca are timbrul tau

Transplant

un pat rece de spital
mult prea mult alb
miroase pregnant a dezinfectant
îmi aud gândurile în liniştea
camerei cenuşii
toamnǎ. plouǎ.
ma întreb obsesiv de când soarele este gri.
în cutia mea roz cu amitiri
zace un curcubeu palid a agonie
vǎd seringa din braţ
parcǎ înfipta în trupul altcuiva.anestezia?
înca simt durerea
aştept operaţia ca pe o nouǎ viaţǎ
Teamǎ?
nu e prima operaţie pe cord…
inima cea nouǎ ar putea fi respinsǎ de corpul meu
Zâmbesc.
doar mie mi-a spus cât o repudiazǎ pe cea veche
aştept efectul anesteziei
inutil.de mult simt cǎ mi-a fost secţionat pieptul.
cuget la urmǎtorul transplant-
pielea care poartǎ însemnul unghiilor tale,
apoi ficatul îmbacsit cu alcool ieftin,
mǎduva.sǎ-mi scot veninul din sânge
doar de s-ar face transplant de encefal…
dar cicatricea?

18 decembrie

18 decembrie.
da,stiu ca nu va duce cu gandul la nimic deosebit.pentru ea e ziua fatidica.un fel de 2012 al existentei ei de pana acum.si da,inca traieste.adica palma ei inca mai lasa urme pe oglinda aburita din baie.pentru ea asta inseamna ca e vie.zambeste.nu stie de ce.dupa telefonul de dimineata de la persoana aceea deosebita care i-a inveselit ziua(ca intotdeauna), s-au gasit multe altele sa incerce sa o ruineze.pana si tipul cu preselectia de tipe dragute ,vezi domne, s-a simtit ofensat ca nu s-a aratat interesata de un casting.si inca nu isi pierduse telefonul in zapada.si inca nu stia ce usurata se va simti dupa asta.da,avea in memento o gramada de idei pe care le scria cand apuca,pe strada,in taxi,la scoala si ca sa nu mai zic de poze.si mesajele acelea pe care nu se indura sa le strearga.si niste numere de telefon in care trebuia sa isi faca ordine.se pare ca soarta a hotarat sa ii dea o mana de ajutor.nu s-a suparat.acum e libera si cred ca poate trai si fara telefon.in definitiv,el e respunsabil pentru multe...nu i-a fost un prieten bun.sau poate nu lipsa telefonului o face libera,poate doar cafeaua din bar si tigarile colorate si jocul de darts,unde s-a dovedit mai putin jalnica decat isi imagina.sau poate doar S,care i-a dat cartea aceea si care zambeste la gesturile ei copilaresti.poate doar zapada aceea atat de rece si alba.prea alba.poate doar aerul acela rece care ii facea respiratia dificila.sau poate doar faptul ca a realizat cat de multe lucruri nu a vazut.poate doar trenul acela in care s-a urcat ,dar cu care nu a avut curaj sa plece.poate...

fantome din trecut

"Nu m-ai invatat sa traiesc in absenta ta si totusi ai plecat si a trebuit sa invat singura.Habar nu ai cat de greu este sa reconstruiesti o lume,o viata.Mi-am strans ramasitele in palma si le-am pus la loc.Unele le-am pierdut prin buzunarele hainelor tale...
Te-ai intors sa imi dai lumea peste cap.Cu ce indrazneala?Cu ce scop?
Nu-mi dai niciun argument,nu ai niciun motiv,nici macar o scuza.Ce iti imaginai?Ca voi fi mereu aici pentru tine?Cand vrei tu si cand ai tu nevoie?Si vrei sa ma port ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic?Sperai sa ma gasesti asa cum m-ai lasat?Da,stiu.Sperai ca o sa suport in continuare dispretul tau si ca o sa ma multumesc cu un mesaj in care imi ceri un sfat?Te-ai inselat.Am fost acolo si poate inca as mai fi fost,ar fi putut fi altfel.Poate acum nu ai mai plange ca un copil si poate ai fi evoluat.
Nu ai ce sa imi reprosezi,iar eu nu o sa te condamn pentru nimic.Nu ar avea rost.Mi-am recladit universul fara tine si nu ai niciun drept sa imi profanezi lumea.Vreau sa ma dezintoxic de tine.Astept momentul in care ne vom desparti definitiv,pentru ca desi nu recunosc,ma doare sa stiu ca esti aproape si totusi departe...Inca mai tresar la melodia aia.Inca imi amintesc clipele in care puteam sa rad.Inca imi sterge zambetul gandul ca ai putea plange.
Nu e corect,pentru mine nu e corect.Merit mai mult,merit totul,nu firmiturile tale de apreciere si afectiune." (Ce-ar fi daca...)

m-am nascut prematur

inima ta e un incubator plin cu tutun;
m-am nascut prematur.
intoxicata cu gudronul din viscerele tale,
patrunsa de veninul tau pana in ultima celula,
agatandu-ma disperata de viata din tine...

ca sa traiesc.

m-am nascut prematur.

si tu erai viata mea
stricata,labila,patetica,dispretuita
si Nimeni nu ne vroia
si totusi...

m-am nascut prematur.