fara sa vreau

orele stau spânzurate
de acele ceasornicului
cronometrând pauzele dintre respiraţii
într-o fracţiune de secundǎ
uiţi sǎ respiri

când îţi cresc aripi
la baza gleznelor
şi poţi merge pe sârmǎ ca un
acrobat
se deschide o poartǎ între ieri şi azi
pe care poţi evada

la baza encefalului
se formeazǎ muguri
şi îţi cauţi cuvintele cu limba
printre dinţi
vreau sǎ rǎscumperi
câteva clipe amânate
sau viaţa unei furnici pe care ai strivit-o
fǎrǎ sǎ vreau

fetiţa cu chibrituri

fetiţa cu chibrituri striveşte asfaltul
unduindu-şi lasciv şoldurile
încǎ neformate
pe drumul
dinspre ieri spre nicǎieri
ţinând în iluzia palmei sale
busola doar cu
est şi vest
ca un memento
al copilǎriei

cu fiecare pas devine
mai ştearsǎ
ca o amintire spânzuratǎ în timp

fetiţa cu chibrituri vine dintr-un
est
unde apa şi-a pierdut
memoria
şi existenţa e doar
o noţiune abstractǎ

când pǎrul alb
îi ajunge pânǎ la glezne
ca şi cum astfel
timpul i-ar mǎsura copilǎria
şoldurile se mişcǎ mai lasciv
pendulând între
un nord şi un sud
pe care nu le cunoaşte

fetiţa cu chibrituri se opreşte
în faţa unei vitrine cu flori veştejite
îşi consultǎ busola
(i-a rǎmas destul timp)
şi se întoarce

poate

astept o certitudine.

colectionarul

am început sǎ colecţionez
mǎşti
închipuindu-ţi chipul
în spatele fiecǎrei feţe
de porţelan

mǎ trezeam noaptea
şi le dǎdeam jos
de pe perete
cǎutându-te

apoi le-am spart pe rand
crezând
cǎ va striga una
cu glasul tǎu
am adunat şi cioburile
încercând sǎ-ţi construiesc
chiar eu
chipul
dar în final

am încetat sa mai caut
variante ale chipului tǎu.