duminică, 1 august 2010

...

mi-e frică

moartea e un lucru nou de fiecare dată

luni, 5 aprilie 2010

ultima ploaie din lume

lui E.D.


ascultǎ
aproape poţi auzi frunzele descompunându-se
şi seva urcând prin nervuri
e atâta viaţǎ aici
încât toamna apare ca un colaps

nu e moarte e doar imaginea morţii

ca şi cum seva ar fi înlocuitǎ de sange
iar în loc de nervuri ar fi vene

toamna plângi cu alţi ochi
într-un fel reconfortat
de senzaţia cǎ plouǎ şi nimeni nu te vede plângând

plouǎ ca şi cum ar fi ultima ploaie din lume
în ultima toamnǎ
din lume
dacǎ mi-aş strânge în cǎuşul palmelor
lacrimile
ar mai putea ploua o data
ultima ploaie din lume

circ urban

oraşul e un plǎmân uriaş
cu alveole canceroase
care se dilatǎ şi se contractǎ neregulat
ca nişte pupile la vederea
unei femei cu forme de sirenǎ

prin mahalale
se ambaleazǎ fericire
în sticle reciclate de unica folosinţǎ

pe la colţuri mai moare
câte o pisicǎ
sub lumina chioarǎ a unui felinar
câţiva copii ai strǎzii
privesc ca la o reprezentaţie de teatru

pe zidurile de pe maidane
fluturi cap-de-mort
stau ca într-un insectar
la cina cea de tainǎ a vaduvelor negre

pe şinele de tren acoperite de asfalt
se clatinǎ graţios câte un beţiv
imaginându-se acrobat

oraşul îşi închide pleoapa de ciclop şi se trage cortina

duminică, 21 martie 2010

fara sa vreau

orele stau spânzurate
de acele ceasornicului
cronometrând pauzele dintre respiraţii
într-o fracţiune de secundǎ
uiţi sǎ respiri

când îţi cresc aripi
la baza gleznelor
şi poţi merge pe sârmǎ ca un
acrobat
se deschide o poartǎ între ieri şi azi
pe care poţi evada

la baza encefalului
se formeazǎ muguri
şi îţi cauţi cuvintele cu limba
printre dinţi
vreau sǎ rǎscumperi
câteva clipe amânate
sau viaţa unei furnici pe care ai strivit-o
fǎrǎ sǎ vreau

miercuri, 17 martie 2010

fetiţa cu chibrituri

fetiţa cu chibrituri striveşte asfaltul
unduindu-şi lasciv şoldurile
încǎ neformate
pe drumul
dinspre ieri spre nicǎieri
ţinând în iluzia palmei sale
busola doar cu
est şi vest
ca un memento
al copilǎriei

cu fiecare pas devine
mai ştearsǎ
ca o amintire spânzuratǎ în timp

fetiţa cu chibrituri vine dintr-un
est
unde apa şi-a pierdut
memoria
şi existenţa e doar
o noţiune abstractǎ

când pǎrul alb
îi ajunge pânǎ la glezne
ca şi cum astfel
timpul i-ar mǎsura copilǎria
şoldurile se mişcǎ mai lasciv
pendulând între
un nord şi un sud
pe care nu le cunoaşte

fetiţa cu chibrituri se opreşte
în faţa unei vitrine cu flori veştejite
îşi consultǎ busola
(i-a rǎmas destul timp)
şi se întoarce

luni, 15 martie 2010

poate

astept o certitudine.

miercuri, 3 martie 2010

colectionarul

am început sǎ colecţionez
mǎşti
închipuindu-ţi chipul
în spatele fiecǎrei feţe
de porţelan

mǎ trezeam noaptea
şi le dǎdeam jos
de pe perete
cǎutându-te

apoi le-am spart pe rand
crezând
cǎ va striga una
cu glasul tǎu
am adunat şi cioburile
încercând sǎ-ţi construiesc
chiar eu
chipul
dar în final

am încetat sa mai caut
variante ale chipului tǎu.