ultima ploaie din lume

lui E.D.


ascultǎ
aproape poţi auzi frunzele descompunându-se
şi seva urcând prin nervuri
e atâta viaţǎ aici
încât toamna apare ca un colaps

nu e moarte e doar imaginea morţii

ca şi cum seva ar fi înlocuitǎ de sange
iar în loc de nervuri ar fi vene

toamna plângi cu alţi ochi
într-un fel reconfortat
de senzaţia cǎ plouǎ şi nimeni nu te vede plângând

plouǎ ca şi cum ar fi ultima ploaie din lume
în ultima toamnǎ
din lume
dacǎ mi-aş strânge în cǎuşul palmelor
lacrimile
ar mai putea ploua o data
ultima ploaie din lume