fetiţa cu chibrituri

fetiţa cu chibrituri striveşte asfaltul
unduindu-şi lasciv şoldurile
încǎ neformate
pe drumul
dinspre ieri spre nicǎieri
ţinând în iluzia palmei sale
busola doar cu
est şi vest
ca un memento
al copilǎriei

cu fiecare pas devine
mai ştearsǎ
ca o amintire spânzuratǎ în timp

fetiţa cu chibrituri vine dintr-un
est
unde apa şi-a pierdut
memoria
şi existenţa e doar
o noţiune abstractǎ

când pǎrul alb
îi ajunge pânǎ la glezne
ca şi cum astfel
timpul i-ar mǎsura copilǎria
şoldurile se mişcǎ mai lasciv
pendulând între
un nord şi un sud
pe care nu le cunoaşte

fetiţa cu chibrituri se opreşte
în faţa unei vitrine cu flori veştejite
îşi consultǎ busola
(i-a rǎmas destul timp)
şi se întoarce