18 decembrie

18 decembrie.
da,stiu ca nu va duce cu gandul la nimic deosebit.pentru ea e ziua fatidica.un fel de 2012 al existentei ei de pana acum.si da,inca traieste.adica palma ei inca mai lasa urme pe oglinda aburita din baie.pentru ea asta inseamna ca e vie.zambeste.nu stie de ce.dupa telefonul de dimineata de la persoana aceea deosebita care i-a inveselit ziua(ca intotdeauna), s-au gasit multe altele sa incerce sa o ruineze.pana si tipul cu preselectia de tipe dragute ,vezi domne, s-a simtit ofensat ca nu s-a aratat interesata de un casting.si inca nu isi pierduse telefonul in zapada.si inca nu stia ce usurata se va simti dupa asta.da,avea in memento o gramada de idei pe care le scria cand apuca,pe strada,in taxi,la scoala si ca sa nu mai zic de poze.si mesajele acelea pe care nu se indura sa le strearga.si niste numere de telefon in care trebuia sa isi faca ordine.se pare ca soarta a hotarat sa ii dea o mana de ajutor.nu s-a suparat.acum e libera si cred ca poate trai si fara telefon.in definitiv,el e respunsabil pentru multe...nu i-a fost un prieten bun.sau poate nu lipsa telefonului o face libera,poate doar cafeaua din bar si tigarile colorate si jocul de darts,unde s-a dovedit mai putin jalnica decat isi imagina.sau poate doar S,care i-a dat cartea aceea si care zambeste la gesturile ei copilaresti.poate doar zapada aceea atat de rece si alba.prea alba.poate doar aerul acela rece care ii facea respiratia dificila.sau poate doar faptul ca a realizat cat de multe lucruri nu a vazut.poate doar trenul acela in care s-a urcat ,dar cu care nu a avut curaj sa plece.poate...