a walk to remember

Azi mi-am dat seama ca am de pus la pastrare mai multe amintiri decat as fi crezut.Am mers intr-unul din acele locuri care pastreaza parfumul tau.Amintirile de acolo,in sine, sunt frumoase,dar doare sa stiu ca nu vor mai exista altele si ca poate nici macar nu au fost atat de adevarate pe cat am crezut eu.Dar recunosc ca am avut ocazia sa observ multe lucruri,caci in prezenta ta destul de multe persoane,obiecte si zambete incetau sa existe.Am o stare rea,foarte rea as putea zice.E una din senzatiile acelea de lipsa totala de interes fata de aproape orice.Fata de felul in care ma vad ceilalti,fata de felul in care ma vad eu,fata de orice chip nou pe care l-as putea remarca.Ce rost au toate daca nu ai cu cine sa le imparti?Ma simt straina si fata de prietenii mei,cei care cunosc intreaga situatie si ma simt ingrozitor sa le stric buna dispozitie cu copilariile mele.Imi e rusine de proprile sentimente.Cei care ma cunosc indeajuns de bine stiu ca e foarte greu sa traiesti intr-o lume plina de amintiri cu tine si intesata pana la refuz cu copii proaste ale imaginii tale.Am incercat sa imi inchid mintea ,sa pun o bariera in fata tuturor energiilor rele din exterior,dar rezultatul a fost de-a dreptul jalnic.Ceea ce este si mai patetic-faptul ca indraznesc sa te compatimesc.Stiu ca viata ta e minunata sau cel putin la fel cum era si inainte fara mine,dar eu cred ca o data cu mine a murit tot ce era bun in persoana ta.Esti o fiinta atat de influentabila,asa de vadit slaba incat ma condamn ca nu am fost in stare sa te influentez si eu.Incerc sa ma consolez cu ideea ca nimic nu e intamplator.Intre timp am gasit o cutie de metal in care sa pastrez amintirile acelea blestemate si poate asa nu vor mai scapa cand au ele chef.Desi am o multime de persoane care merita si la care tin enorm,nu reusesc sa alung senzatia acuta de singuratate.Stiu ca nu mi-ai umplut niciodata golul din suflet,pentru ca pur si simplu inainte sa te cunosc nu il aveam...:)