"Nu m-ai invatat sa traiesc in absenta ta si totusi ai plecat si a trebuit sa invat singura.Habar nu ai cat de greu este sa reconstruiesti o lume,o viata.Mi-am strans ramasitele in palma si le-am pus la loc.Unele le-am pierdut prin buzunarele hainelor tale...
Te-ai intors sa imi dai lumea peste cap.Cu ce indrazneala?Cu ce scop?
Nu-mi dai niciun argument,nu ai niciun motiv,nici macar o scuza.Ce iti imaginai?Ca voi fi mereu aici pentru tine?Cand vrei tu si cand ai tu nevoie?Si vrei sa ma port ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic?Sperai sa ma gasesti asa cum m-ai lasat?Da,stiu.Sperai ca o sa suport in continuare dispretul tau si ca o sa ma multumesc cu un mesaj in care imi ceri un sfat?Te-ai inselat.Am fost acolo si poate inca as mai fi fost,ar fi putut fi altfel.Poate acum nu ai mai plange ca un copil si poate ai fi evoluat.
Nu ai ce sa imi reprosezi,iar eu nu o sa te condamn pentru nimic.Nu ar avea rost.Mi-am recladit universul fara tine si nu ai niciun drept sa imi profanezi lumea.Vreau sa ma dezintoxic de tine.Astept momentul in care ne vom desparti definitiv,pentru ca desi nu recunosc,ma doare sa stiu ca esti aproape si totusi departe...Inca mai tresar la melodia aia.Inca imi amintesc clipele in care puteam sa rad.Inca imi sterge zambetul gandul ca ai putea plange.
Nu e corect,pentru mine nu e corect.Merit mai mult,merit totul,nu firmiturile tale de apreciere si afectiune." (Ce-ar fi daca...)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu